Cătunul din Apuseni care a ajuns un punct strategic pentru Europa, între depopulare și una dintre cele mai mari resurse de cupru de pe continent

Ascuns între dealurile și pădurile din Munții Apuseni, cătunul Remetea, din comuna hunedoreană Bucureșci, pare astăzi un loc uitat de lume. Mai sunt doar câteva gospodării locuite, iar liniștea a înlocuit forfota de altădată. În urmă cu doar câteva decenii, oamenii de aici coborau zilnic în minele de aur, își lucrau pământurile și își creșteau copiii cu speranța unui viitor mai bun. Astăzi, aceeași așezare aproape părăsită a devenit unul dintre cele mai importante puncte strategice ale Uniunii Europene, după includerea proiectului minier Rovina pe lista investițiilor de interes major în domeniul materiilor prime critice.

Viața în satele de munte nu a fost niciodată ușoară. Izolarea, lipsa terenurilor agricole și distanțele mari au făcut ca bogățiile ascunse în subsol să reprezinte, timp de generații, principala sursă de trai pentru comunitățile din Apuseni. În zona Bradului, mii de oameni lucrau în minerit, iar exploatările din Barza și Rovina asigurau locuri de muncă pentru întreaga regiune.

După 1990 însă, odată cu prăbușirea industriei miniere, comunitățile au început să se stingă încet. Disponibilizările au continuat ani la rând, iar în 2006 Mina Barza a intrat în proces de închidere și conservare. Fără locuri de muncă și fără investiții, tinerii au plecat, iar multe sate au rămas aproape pustii.

Astăzi, în Remetea mai locuiesc doar câteva familii. Liviu Faur este unul dintre oamenii care au rămas aici.

„Din toți care au fost aici în zonă au mai rămas două-trei case. Restul... Tinerii au plecat și am rămas noi pe aici, cu vârsta. Am o pensie bună după 20 de ani de muncă, soția lucrează în învățământ, bunica are și ea o pensioară. Mai lucrăm câte ceva prin grădină, să nu cumpărăm totul din piață.”, spune localnicul.

Și Viorica Oprean își amintește cu nostalgie vremurile în care satul era plin de viață.

„Țineam animale și aveam gospodărie. Mai demult semănam și grâu, dar acum nu mai...”, povestește femeia.

Pe ulițele aproape pustii ale cătunului a rămas și Petru Marin Groza, unul dintre puținii locuitori aflați încă la vârsta la care ar putea munci.

„Ce să faci? Uite ce să faci... Aici, între munții ăștia, cât vezi cu ochii este numai vegetație. Altceva ce vezi?”, spune acesta privind spre dealurile împădurite.

Pentru bătrânii din Remetea, viitorul pare tot mai nesigur. Liviu Faur spune că nu mai vede nicio șansă ca satul să revină la viață.

„Copiii nu o să mai vină aici niciodată. Noi îmbătrânim, eu abia mă mai mișc. Toate terenurile le-am lucrat, nu am lăsat o palmă de pământ nelucrată. Acum nu mai ai cu cine să te ajuți. Chiar dacă plătești, nu găsești pe nimeni.”

Și pentru Viorica Oprean singurătatea a devenit cea mai mare povară.

„Noi suntem singuri aici. Nu prea îmi mai place nici mie singurătatea asta, cu atâta pădure împrejur. Totul s-a împădurit. Nu mai este nimeni să curețe locurile.”

Bogăția din subteran ar putea însă oferi regiunii o nouă șansă economică. Investiția ar putea genera peste 2.500 de locuri de muncă, direct și indirect, într-o zonă puternic afectată de depopulare și lipsa oportunităților.

În primăvara anului 2024 a intrat în vigoare Actul European privind Materiile Prime Critice (Critical Raw Materials Act), prin care Uniunea Europeană urmărește să reducă dependența de importurile de materii prime esențiale din afara spațiului comunitar. În acest an, Consiliul Uniunii Europene a extins aplicarea legislației, iar Comisia Europeană a publicat lista celor 47 de proiecte strategice selectate la nivel european. Printre acestea se află și Proiectul Minier Rovina, care a transformat cătunul Remetea într-un punct de interes strategic pentru Uniunea Europeană.

Specialiștii estimează că zăcământul conține aproximativ 635.000 de tone de cupru și peste 200 de tone de aur, fiind al doilea cel mai mare zăcământ de cupru din Europa și unul dintre cele mai importante aflate în dezvoltare la nivel mondial. Proiectul aparține companiei Euro Sun Mining, prin subsidiara Samax, și ar putea deveni cea mai mare exploatare de cupru și aur din județul Hunedoara.

O parte dintre localnici privesc investiția ca pe o șansă de renaștere economică. Un tânăr din zonă spune că tocmai de aceea a decis să își vândă proprietatea.

„Sunt de acord și am o părere foarte bună. Să facă ceva! De asta am fost și de acord să îmi vând proprietatea, să se facă ceva pentru comunitate. Toată lumea spune că face, dar nu face nimeni nimic. Sunt singurii care au creat câteva locuri de muncă în zonă. Tinerii nu mai au altă șansă. Toată lumea pleacă.”

Liviu Faur privește însă lucrurile cu resemnare.

„Sincer, pe noi, ca persoane, nu ne interesează prea mult. Probabil vom fi expropriați și ne vom muta. Suntem deja într-o zonă izolată. Tinerii au plecat și am rămas doar câțiva. Totul depinde de stat.”

Proiectul nu este lipsit de controverse. Organizații de mediu contestă dezvoltarea exploatării miniere, invocând impactul asupra naturii, în timp ce o parte dintre localnici consideră că investiția reprezintă singura șansă reală pentru revigorarea economică a regiunii.

Petru Marin Groza este convins că mulți oameni privesc situația fără să analizeze toate consecințele.

„Fiecare face ce vrea cu proprietatea lui. Eu am fost de acord să o vând și mi-am cumpărat în altă parte. Firma asta, Samax, cum o fi ea, are câțiva angajați. În rest, ceilalți nu fac nimic.”

Destinul cătunului Remetea rămâne, deocamdată, suspendat între trecut și viitor. Pentru unii, bogățiile din adâncul Apusenilor reprezintă șansa unei noi dezvoltări economice. Pentru alții, ele aduc teama unor schimbări ireversibile. Cert este că locul în care astăzi mai trăiesc doar câteva familii a ajuns, aproape peste noapte, unul dintre cele mai importante puncte strategice ale Europei în domeniul materiilor prime critice.