Una dintre cele mai vechi biserici din piatră - obiectiv turistic în Țara Hațegului

Ţara Hațegului rămâne una dintre cele mai frumoase destinații ecoturistice. Pe lângă zonele naturale montane și Geoparcul Dinozaurilor , depresiunea hunedoreană este numită și "Țara bisericilor de piatră", care adăpostește unele dintre cele mai vechi biserici zidite. Una dintre ele este impunătoarea Biserică din Sântămărie Orlea, ridicată în secolul XIII, cu forme arhitectonice care atrag aici turiști, dar și o pictură murală valoroasă. 

Biserica Reformată din satul Sântămărie Orlea este construită din piatră fățuită la muchii. Monumentul atrage atenția, nu doar prin aspectul îngrijit al zidurilor sale înalte, cât mai ales prin frumusețea portalurilor și a ferestrelor, cu coloane și chenare atent executate, dar şi masiva navă dreptunghiulară. Specialiştii spun că biserica prezintă caracteristicile fazei de trecere de la romanic la gotic.

Dr. Daniel Iancu, cercetător ştiinţific la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva, spune că biserica este una dintre cele mai importante biserici din România, alături de altele din zonă, înscrisă pentru acreditare pe lista UNESCO. Este una din puținele biserici ce aparțin secolului al XIII-lea, iar în jurul ei s-a dezvoltat localitatea Sântămărie Orlea.

Biserica este construită pe un platoul înalt, chiar în apropierea DN66, care leagă centrul judeţului Hunedoara de Ţara Haţegului, Valea Jiului şi, peste munţi, de Oltenia. Domină zona cu măreţul turn al clopotniţei, cu cinci niveluri. Intrarea în biserică se face printr-un portal de tip romanic, cu o bogată decorație sculptată. Turiştii opresc aici să admire arhitectura şi să-i asculte poveştile. Şi localnicii sunt mândri de monumentul din satul lor.  Administratorul bisericii, domnul Nicu, stă chiar lângă lăcaşul de cult şi este cel care deţine cheia monumentului, dar şi o mulţime de poveşti ale locului.

Ultimele adăugiri ale construcției au avut loc în secolul al XV-lea. În interior, pictura este fascinantă şi îmbracă pereţii într-un veşmânt colorat cu chipuri şi scene biblice. Se crede că sunt cele mai vechi picturi murale din lăcaşurile din ţară.

De-a lungul timpului, creştini din mai multe culte s-au rugat aici – de la catolici, la ortodocşi şi, din secolul 16, biserica și-a schimbat din nou destinația confesională şi găzduieşte comunitatea reformată. Pentru că au rămas prea puţine familii reformate în sat, preotul slujeşte aici rar. Această biserică a fost martora a secole întregi de istorie cu momente semnificative din evoluția Transilvaniei, iar localnicii speră că se vor găsi cândva și fonduri pentru restaurarea ei.