VÂNZĂRILE SLABE ȘI SECETA LOVESC PRODUCĂTORII LOCALI DE LACTATE. „TRĂIM CUM PUTEM, SUPRAVIEȚUIM DE AZI PE MÂINE”

Tot mai puțini producători locali își mai aduc lactatele în piețe, iar cei care continuă să vină spun că vânzările au scăzut drastic. Dacă în anii trecuți cumpărătorii plecau acasă cu un kilogram de caș sau telemea, acum mulți cumpără doar câteva sute de grame. Peste puterea redusă de cumpărare se suprapun seceta și arșița, care au diminuat producția de lapte și au crescut cheltuielile oamenilor de la sate.

Tarabele cu produse aduse direct din gospodării nu mai sunt la fel de pline ca în trecut. Brânzeturile, laptele și ouăle se vând mai greu, iar producătorii vin în piețe cu cantități tot mai mici.

Scumpirile din ultima perioadă i-au determinat pe cumpărători să fie mult mai atenți la banii cheltuiți, inclusiv atunci când vine vorba despre alimente.

De la un kilogram de brânză, la câteva sute de grame

Aurelia Luca, producător din Boholt, spune că diferența față de anii trecuți este considerabilă. Dacă înainte oamenii cumpărau câte un kilogram de brânză, acum mulți aleg un sfert din această cantitate.

Aceeași situație este descrisă și de Eleonora Suciu, producător din Leșnic, care spune că oamenii cumpără doar câteva sute de grame, în condițiile în care atât clienții, cât și producătorii se confruntă cu cheltuieli tot mai mari.

În unele situații, producătorii spun că nici nu mai pot stabili prețul exclusiv în funcție de costurile lor, fiind nevoiți să țină cont de cât își permite cumpărătorul să plătească.

Telemeaua se vinde, de exemplu, cu aproximativ 35 de lei kilogramul, iar o sticlă de lapte ajunge la aproximativ 10 lei, potrivit producătorilor intervievați.

Seceta reduce producția de lapte

Vânzările slabe nu sunt singura problemă. Seceta severă și arșița au uscat pășunile, iar animalele găsesc tot mai greu hrană. În unele gospodării, oamenii sunt nevoiți să ducă apa animalelor cu bidoanele și să le dea încă de acum din hrana pregătită pentru sezonul rece.

Consecințele se văd direct în producție. Animalele dau mai puțin lapte, ceea ce înseamnă automat și cantități mai mici de brânză care pot fi aduse la piață.

„Nu mai au ce mânca. E uscat, nu dau așa mult lapte. Trăim cum putem, supraviețuim de azi pe mâine”, spune unul dintre producătorii din Leșnic.

Mai mult, oamenii se tem că vor fi nevoiți să folosească încă din această perioadă rezervele de hrană destinate iernii, ceea ce ar putea însemna cheltuieli suplimentare în lunile următoare.

Căldura crește și costurile de producție

Temperaturile ridicate îngreunează inclusiv procesul de fabricare și păstrare a produselor lactate. Brânzeturile și laptele necesită condiții corespunzătoare de refrigerare, iar folosirea mai intensă a echipamentelor frigorifice înseamnă facturi mai mari la energie, într-o perioadă în care încasările din vânzări sunt deja reduse.

Și cumpărătorii fac economie

De cealaltă parte a tarabei, clienții recunosc că au început să cumpere cantități mai mici. În loc să facă provizii pentru perioade mai lungi, unii preferă să ia mai puține produse și să revină la piață după două sau trei zile.

Chiar și așa, cumpărătorii spun că înțeleg situația producătorilor locali și costurile din spatele produselor pe care aceștia le aduc la piață. Creșterea animalelor, obținerea laptelui și prepararea brânzeturilor presupun multă muncă, timp și cheltuieli.

Pentru micii producători, combinația dintre vânzările tot mai reduse, costurile în creștere și efectele secetei face ca activitatea să fie din ce în ce mai dificilă. În ciuda problemelor, oamenii continuă să își îngrijească animalele și să aducă în piețe produsele obținute în propriile gospodării.