Obicei unic în Țara Hațegului - însoțitul de Sântoader, sărbătoarea copiilor

O sărbătoare a bucuriei! O tradiţie unică din Ţara Haţegului reuşeşte să străbată vremurile şi să aducă laolaltă copiii din satele comunei Sântămărie Orlea. Obiceiul se numește ,,Însoţitul de Sântoader” şi se ţine în prima duminică a Postului Mare. Ajutaţi de bunici, micuţii fac colaci, apoi îi decorează cu flori din aluat, care, odată coapte, se aruncă pe râu. Entuziasmul copiilor e nemăsurat, mai ales că unii învață pentru prima dată să facă flori din aluat.

Zeci de copii participă cu drag la acest obicei. Femeile îi învaţă cum să îşi facă singuri colăceii. Entuziasmul e atât de mare că trebuie strunit, mai ales că meşterirea crestelor, tot din aluat, este un proces care cere îndemânare.

Toţi se distrează de minune în timp ce frământă aluatul sau meşteresc crestele delicate. Pentru unii e prima dată când participă la sărbătoarea de Sântoader. Dacă în majoritatea locurilor din ţară această divinitate din calendarul popular provoacă teamă, în Ţara Haţegului, Sântoaderul este văzut ca protectorul copiilor, iar pentru micuţi sunt zile de bucurie.  

Colăceii și crestele se fac sâmbăta, pentru a pregăti competiţia pe râu de duminică. Colăceii decoraţi cu creste se dau la cuptor şi se lasă la copt. Femeile în vârstă din sat spun că obiceiul este tare vechi.

Când colacii s-au copt, se scot din cuptor şi se lasă în coveţile de lemn, să se răcească. Între timp, copiii fug în livezi să adune flori de primăvară. Cu ele vor decora crestele, imediat ce acestea sunt scoase, cu atenţie, de pe colaci.

În alte zone din Ţara Haţegului, obiceiul din duminica de Sântoader este diferit, dovadă că fiecare sat a păstrat măcar o mică parte din povestea locurilor.

Crestele coapte de aluat se împodobesc cu flori. Fiecare copil îşi pune la bătaie imaginaţia şi trebuie să facă o podoabă unică pe care să o recunoască uşor. Duminică dimineaţa, însoțiți de părinţi, copiii se adună pe malul apei. Crestele se aşează pe o scândură şi li se dă drumul pe apă. Zona se umple de chiote, pe măsură ce florile din pâine o iau la vale.

Creasta care rezistă cel mai mult în apă îl desemnează pe copilul câştigător, cel care va găzdui primul petrecerea de Sântoader.