Zeci de situri antice din județul Hunedoara, incluse în Patrimoniul UNESCO

Mai multe situri din județul Hunedoara au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este vorba despre Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fosta capitală a provinciei Dacia, parte din antica Micia și termele din fosta Germisara, alături de multe alte castre ridicate de romani. Limesul Daciei, adică granița Imperiului Roman, a devenit recent parte din rețeaua globală de situri UNESCO.

Sunt acum incluse în UNESCO sute de situri, din 16 județe, printre care şi Hunedoara. Cea mai importantă nominalizare este cea a fostei capitale romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Istoricii spun că, după cucerirea Daciei, locul a cunoscut o evoluţie uimitoare. În antichitate, se întindea pe mai bine de 30 de hectare și era cel mai important oraş al Daciei Romane. Arheologii încă fac descoperiri în forul din fosta capitală, acolo unde erau sediile instituţiilor, dar și vechea piaţă. Capitoliul închinat zeităţilor era impresionant, cu coloane de peste 8 metri și făcea ca aşezarea din Ţara Haţegului, să fie o mică Romă.

          „Ulpia Traiana Sarmizegetusa este primul oraș al Daciei Romane, este prima colonie a Daciei Romane. Cei care au sosit aici erau , toți, veterani ai războaielor dacice. Erau cetățeni romani și evident că a fost, pe întreaga durată a provinciei, poate cel mai important oraș al Daciei Romane, măcar din această perspectivă a vechimii și a statutului foarte înalt al locuitorilor.” - cercetător științific, Institutul Național de Arheologie

          Un alt sit inclus în Limesul Dacic este „dâmbul romanilor” din stațiunea Geoagiu Băi, cunoscut drept „termele romane”. În secolul II, existau aici 3 bazine, al căror contur este vizibil şi astăzi. În Antichitate, locul funcționa ca o adevărată stațiune, spun specialiștii care au reconstituit înfățișarea termelor, după informațiile oferite de istorici.

          „În secolul doi, în jurul lacului vulcanic, s-au dezvoltat diverse construcţii, care le erau necesare romanilor. În primul rând, cei care veneau aici aveau nevoie de bazine cu apă. Pentru asta foloseau lacul, de unde era săpat un tunel care avea, pe laturi, băncuţe din piatră, apoi, pe două braţe, apa era direcţionată către bazine: unul era pentru copii şi alte două pentru adulţi. Nu erau foarte adânci, cam de un metru. Aici se stătea tot pe băncuţele din piatră, pentru ca apa să îţi ajungă până la brâu. Bazinele nu erau făcute pentru înot, romanii nu înotau în bazinele termale.”- Paul Cheptea, profesor universitar    

          Un panou cu reconstituirea locului a fost amplasat la intrarea în sit, pentru ca turiştii să îşi dea seama mai bine cum arăta locul în antichitate. Exista până şi o clădire care îi găzduia pe romanii care veneau la Germisara, la tratament. Ghizii sta’iunii povestesc că beneficiile apelor mezotermale erau  cunoscute de pe vremea dacilor.  

          „Apa din staţiune este cunoscută încă de pe vremea dacilor, când locul se numea Germisara, un toponim care se presupune că, în traducere, înseamnă apă caldă – „germi” înseamnă cald, „sara” înseamnă cădere de apă. Romanii, de-abia în secolul al II-lea, aveau să le descopere şi ei, să le amenajeze şi să le folosească vreme de 165 de ani, până în anul 273.  Strămoşii noştri au folosit beneficiile apei mezotermale.”- Claudiu Şimonaţi - ghid turistic.

          Statutul UNESCO aduce acum o serie de avantaje acestor situri, inclusiv promovarea la nivel mondial, dar ;i câteva restricții.

Două noi obiective culturale de valoare mondială din România au fost înscrise recent în Patrimoniul UNESCO, la cea mai recentă ședință a Comitetului pentru Patrimoniul Universal din India: LIMESUL DACIC şi ansamblul de monumente realizat de sculptorul Constantin Brâncuși la Târgu-Jiu.